Banatica

Obiectivul revistei Banatica este de a publica studii academice în domeniul istoriei, arheologiei dar și studii interdisciplinare privitoare la istoria României, cu privire specială asupra Banatului, și la istoria Europei Centrale și de Sud-Est.

Momentul genezei revistei Banatica se plasează cu jumătate de secol în urmă, în anul 1971, ca periodic al Muzeului de Istorie al județului Caraș-Severin, devenit din 1997 Muzeul Banatului Montan Reșița. A fost o perioadă de deschidere pentru cercetarea ştiinţifică muzeală, în acea vreme apărând sau reactivându-se o serie de reviste, reluându-se astfel o mai veche tradiţie. Prin apariția acestor reviste cercetarea ştiinţifică în muzeele româneşti a îmbrăcat o formă instituţionalizată, promovată prin intermediul anuarelor editate. Demn de remarcat este faptul că în cei 50 de ani de existență revista Banatica şi-a păstrat formatul, sigla şi numele, având o apariţie regulată (la 2-3 ani în perioada 1971-2005 şi anuală începând cu anul 2008), ceea ce conferă publicaţiei continuitate și respectabilitate.

Absenţa în anii ’70 a unui centru universitar şi academic al cercetării istorice la Timişoara, a determinat apropierea firească a muzeului din Reşiţa de şcoala istorică clujeană. Astfel, cel dintâi număr al Banaticii a apărut în anul 1971 din inițiativa și sub înaltul patronaj ştiinţific al academicianului Constantin Daicoviciu. El a publicat în deschiderea revistei un articol-program ce încerca să definească priorităţile în cercetarea arheologică a Banatului şi căile de urmat în această privinţă. Alături de reputatul învăţat clujean s-au regăsit mai tinerii istorici Costin Feneşan şi Volker Wollmann de la institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj. Cooptarea în consiliul ştiinţific al Banaticii, începând cu al doilea număr editat în anul 1973, a marelui istoric al antichităţii romane I. I. Russu a conferit de la bun început un anumit statut ştiinţific şi vizibilitate în peisajul publicisticii istorice din România. Secretariatul de redacţie, asigurat până în anul 1980 de Volker Wollmann, a menţinut Banatica în standardele de performanţă ştiinţifică. Comitetul editorial al revistei a fost format din Ilie Uzum, Ioan Popa, Vasile M. Zaberca, Marian Gumă şi Gh. Lazarovici până în anul 1989.

Activitatea editorială a muzeului şi, implicit, a revistei Banatica a cunoscut un reviriment imediat după anul 1990. S-a asigurat o continuitate de nume, de format şi de reflectare a problemelor istoriografice ale provinciei bănăţene, într-o perioadă marcată de profunde şi radicale schimbări, vizibile și la celelalte reviste istorice românești. Deschiderea către cercetarea istorică naţională şi europeană a fost evidentă în forma şi fondul revistei, fiind imprimată de noul editor-șef, Dumitru Țeicu, precum și de secretariatul de redacție asigurat de Valeriu Leu, ulterior de Adriana Radu și Carmen Albert. Tematica revistei Banatica din anii 1991 (nr. 11) şi 1993 (nr. 12/I) ilustrează poate cel mai bine această deschidere europeană, pentru că atunci s-au publicat lucrările unor conferinţe ştiinţifice internaţionale consacrate civilizaţiei neolitice a culturii Vinča şi, respectiv, a conferinţei pe tema relaţiilor traco-illiro-heladice. Revista Banatica, din această perspectivă a tendinţei de integrare în cercetarea istorică europeană imediat după 1990, a fost un deschizător de drumuri în peisajul istoriografic al provinciei bănăţene. Cantitatea tot mai mare de contribuții științifice care au fost atrase spre publicare în paginile revistei a făcut ca unele numere să conțină câte două volume (unul destinat Arheologiei, celălalt Istoriei), tendință menținută până în momentul de față. Tot în anii ’90 au fost făcute primele demersuri de omagiere sau comemorare a istoricilor de prestigiu ai provinciei şi a celor cu contribuţii majore la istoria naţională, astfel încât numărul 11/1991 al Banaticii a fost dedicat memoriei prof. dr. doc. Vladimir Dumitrescu, pentru ca numerele 12-I/1993 și 16-I/2003 să îi omagieze pe arheologii Marius Moga și Gheorghe Lazarovici.

Anul 2008 a marcat o reconfigurare a activității și politicii redacționale, în conformitate cu noile curente de cercetare și cu normele de editare a revistelor științifice. Astfel, Banaticii i s-a imprimat o apariție anuală, în anumiți ani cantitatea materialelor primite spre publicare permițând editarea unor numere în două volume (20 I-II/2010, 24 I-II/2014, 26 I-II/2016 și 29 I-II/2019, 30 I-II/2020, 31 I-II/2021). Pentru consolidarea prestigiului științific al revistei, alături de Colegiul de redacție, compus din Dumitru Țeicu – editor-șef, Ligia Boldea și Adrian Magina – secretari de redacție, precum și alți cercetători și muzeografi din muzeu sau colaboratori externi (Livia Magina, Vasile Rămneanțu, Alexandru Szentmiklosi, Ana Hamat, Alexandru Simon, Florin Gogâltan, Călin Timoc), a fost constituit Consiliul Științific prin cooptarea unor reputaţi academicieni și istorici de la București, Cluj, Iaşi, Graz, Tübingen, Londra, Szeged și Novi Sad, fapt care marchează în planul formal tendinţa politicii editoriale a revistei de ancorare în structurile istorice specifice zonei central şi sud-est europene. Pentru acuratețea și calitatea științifică a revistei s-au stabilit norme deontologice, norme de tehnoredactare, precum și criterii de recenzare în conformitate cu noile direcții de evaluare și cotare a revistelor practicate la nivel național și internațional. În momentul de față revista Banatica este indexată în bazele de date internaționale ERIH PLUS, EBSCO și CEEOL.

Și în privința tematicii revista și-a extins în mod substanțial orizontul de cercetare, în paginile ei fiind găzduite, pe lângă contibuții referitoare la istoria Banatului sau a Transilvaniei, și cercetări de interes național sau central-sud-est european. Acest fapt a făcut posibilă atragerea de colaboratori din centre universitare și academice din țară și străinătate, cu atât mai mult cu cât s-a continuat atât practica de publicare a lucrărilor unor conferințe internaționale (Banatica 26-II/2016, ce cuprinde contribuțiile prezentate în cadrul Conferinței internaționale de medievistică desfășurată la Timișoara în octombrie 2015), precum și cea de omagiere a unor personalități ale istoriografiei românești și europene, prilej cu care în paginile revistei s-au reunit contribuții științifice din țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Polonia, Moldova, Ungaria, Serbia, Croația, Bulgaria, Rusia, Kazahstan, SUA, Canada (Banatica 23/2013 dedicată acad. Victor Spinei; 25/2015 dedicată prof. dr. dr. Harald Heppner; 27/2017 dedicată prof. dr. Volker Wollmann). Această politică editorială ne-a dat posibilitatea de a acoperi aproape în fiecare număr marile etape istorice (din preistorie și până în contemporaneitatea recentă) cu o paletă variată de subiecte concretizate în studii, articole, rapoarte de cercetare arheologică (sistematică sau preventivă), note arheologice sau restituiri documentare inedite. Pentru o cât mai bună vizibilitate a revistei s-a reușit ca o parte însemnată a articolelor să fie publicate într-o limbă de circulație internațională.